Pentru cei care frecventează bibliotecile și arhivele, această relație o putem defini cu termenii de „cercetare”, „studiu”, „descoperire”. Este vorba de o relație pe termen lung, pentru că din „mâinile” îndrăgostiților de carte și documente, printr-un efort aparte de lectură, analiză și scriere, se nasc lucrări ce aduc cunoașterea la ceilalți. Ce poate fi mai frumos într-o relație de acest tip, când toate cunoștiințele însușite în zile, luni și ani, sunt împărtășite celor care iubesc cartea și lectura?
Un astfel de cititor am avut și noi, aici la sala de lectură a „Colecțiilor Speciale” de la Biblioteca județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, în persoana domnului Farkas László. Un consecvent cititor și cercetător al presei vechi maghiare din Oradea, pentru care întâlnirea cu gazetele vechi „Nagyvárad”, „Nagyváradi Napló”, „Tiszántul” etc. era făcută, de multe ori, la primele ore ale dimineții. O putem asemăna cu întâlnirea dintre doi îndrăgostiți la o cafea: cartea/ziarul îi împărtășea savoarea unei informații „proaspete” din vremuri apuse; iar el îi oferea atingerea și mai ales atenția față de frumusețea și bogăția „vorbelor” ei. Și domnul Farkas László nu pleca de la întâlnire fără să fi imortalizat, în scris sau pe aparatul de fotografiat, cele mai frumoase „amintiri” pe care apoi, după ce le prelucra, le-a publicat în ziarele locale de limbă maghiară și, mai târziu, în cărțile sale. Totodată, interacțiunea cu noi, bibliotecarii și personalul de specialitate, era una familiară, pentru că dânsul a valorizat atât fondul de carte și presă veche al bibliotecii cât și legătura cu slujitorii cărții.
Prin munca depusă pe teren cultural, Farkas László se încadrează în categoria istoricilor amatori de istorie locală care a valorificat sursele edite ale presei vechi maghiare din Oradea. După mutarea în veșnicie a lui Péter I. Zóltán (1949-2020) și Kupán Árpád (1938-2023), Farkas László a fost singurul cercetător consecvent care a cercetat presa locală de limbă maghiară din „Colecțiile Speciale” ale Bibliotecii Județene Bihor. Astăzi, prin plecarea lui în eternitate, rămânem mai săraci cu un om îndrăgostit de lectură și de bibliotecă, dar mai bogați prin lucrările sale prezente în colecțiile bibliotecii.
Lucrările sale, publicate în limba maghiară, redau, într-o manieră aparte, secvențe din trecutul Oradiei și al Bihorului, informațiile descoperite în paginile scrise de autor fiind scoase la lumina zilei chiar din ziarele vechi ale bibliotecii noastre. Și nu este întâmplător faptul că el a mulțumit colectivului de specialiști ai Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor pentru colaborarea la proiectele sale editoriale. În 2019, împreună cu Kordics Imre și Péter I. Zóltán, a scris cartea „A Nagyváradi Rulikowski Temető” (Cimitirul Rulikowski din Oradea], o lucrare de istorie cu articole științifice și neștiințifice despre: istoria veche a cimitirelor orădene (1700-1850), organizarea cimitirului, simboluri, monumente funerare și capele, cimitirul evreiesc, ș.a. Apoi, în 2022, în calitate de unic autor, a scris „Tórténetek a régi Nagyváradról” (Istorii despre vechea Oradea Mare], lucrare ce reunește articolele sale publicate în periodicele locale „Bihari Napló”, „Reggeli Újság”, „Várad”, cu teme variate din istoria orașului (sport, poșta, uzina de apă, moara de apă Emilia, tiparul, ș.a.). În anul 2023 a scris, tot în calitate de unic autor, lucrarea „Emékek és újabb történetek a régi Nagyváradról” (Amintiri și noi istorii din vechea Oradea Mare]. În această lucrare, autorul îmbină memorialistica cu istoria recentă a orașului, talentul de povestitor al propriilor întâmplări, din copilărie până la maturitate, fiind asemănător cu cel al unui ghid turistic care îl călăuzește pe cititor spre a descoperi multe necunoscute din orașul de pe malurile Crișului Repede.
La despărțirea de acest cititor drag al bibliotecii, ne amintim de cuvintele sale redate în ultima sa carte: „Iată-mă din nou aici, dragă cititorule. Sunt aici pe masa ta, în mâinile tale. În brațele tale, ajuns acolo pentru că în siesta de după masă mai scăpat din mâini, adormind în timp ce citeai o istorioară. Sunt aici cu câteva amintiri ale domnului scriitor. Da, și cu câteva noi istorii în paginile mele. Mi-ar plăcea ca să mă primești cu aceeași dragoste (...]. Cu drag, cartea (...]”. (Farkas László, „Emékek és újabb történetek a régi Nagyváradról” (Amintiri și noi istorii din vechea Oradea Mare), Oradea, Literaprint, 2023, p. 5.).
Dr. Silviu Sana