Bucuria revederii cu colegii de „breaslă” a fost dublată și de faptul că, în deschiderea evenimentului, o personalitate și un om deosebit din Oradea, a fost primit ca membru de onoare al Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca. Episcopului dr. Virgil Bercea i s-a decernat acest titlu onorific datorită mecenatului făcut, de-a lungul anilor, în domeniul culturii și mai ales al istoriei, sprijinind atât inițiative private de cercetare cât și pe cele instituționale. Amintesc aici parteneriatul cu biblioteca noastră județeană în organizarea simpozionului „Școala Ardeleană” și a Conferințelor Unirii din anul centenar 2018. De asemenea, revederea cu profesorul dr. Dumitru Suciu, conducătorul meu de doctorat, a constituit o altă sursă de bucurie. Întâlnirea cu acest specialist în istorie modernă mi-a amintit de zilele de mentorat și de îndrumările date, când învățam nu doar să „scot” la lumină ineditul trecutului ci și să interpretez, asta doar după multe alte lecturi adiacente subiectului care contextualizau cadrul general și tematic abordat.
Secțiunea „Biserica, societate, cultură”, organizată și moderată de profesorul Remus Câmpeanu (C.Ș.I) a avut participanți din Cluj, Alba Iulia, Oradea și Constanța. Tema aleasă pentru această conferință a fost legată de istoria Seminarului greco-catolic din Oradea și anume „Situația Seminarului greco-catolic din Oradea în perioada anilor 1944-1945. Raportul rectorului dr. Gavril Stan”. Studiul prezintă cum a funcționat instituția de învățământ din Oradea, în perioada anterioară și posterioară trecerii frontului, din ordinul autorităților – atât cele maghiare cât și cele sovietice și românești - fiind „transformat” în spital militar, punct de odihnă pentru trupa maghiară care lupta pentru apărarea podului de pe Criș, comandament militar (pentru militarii români ai Bazei Înaintate nr. 1 de Aviație). Totodată prelatul surprinde și acțiunea caritativă săvârșită de către instituția bisericii, în timpul bombardamentelor și asediului orașului, seminarul devenind loc de refugiu și punct de distribuire a hranei pentru populația din vecinătate. Alte lucrări care au stârnit un interes aparte au fost cele ale lui Horațiu Bondale „Voluntari români în armata lui Giussepe Garibaldi”, Enache Tușa „Modele de coabitare a cultelor religioase dobrogene în construcția socială”, Remus Câmpeanu „Cercetări recente privind administrația confesională a românilor ardeleni”, Gabriel Hoza „Iuliu Hossu și importanța numirii preoților pentru Biserica Greco-Catolică” și Laura Stanciu „Pr. Vasile Bărbat S.J. și Securitatea. O tentativă de kompromat (1958-1959)”.
Participarea la secțiunea P.1. „Registrul în practica administrativă medievală și modern-timpurie din Transilvania, Moldova și Țara Românească. Modele europene și adaptare locală în dialog cultural-istoric”, o temă apropiată cercetării cărții vechi străine, a fost un prilej de a audia și a reflecta la lucrările susținute de alți specialiști din țară și străinătate. Amintesc aici lucrarea profesoarei Rüsz-Fogarasi Enikő (UBB) „Socotelile orașului Cluj” și cea a profesorului Radu Nedici (Univ. București) „ Între evidența internă și controlul statului: Registrele organizării parohiale a diecezei ortodoxe ardelene sub păstorirea episcopului Dionisije Novakovic (1761-1767)”. Totodată, o temă care a stârnit multe dezbateri a fost cea a profesorului Gheorghe Lazăr (C.Ș.I) (Institutul de istorie „Nicolae Iorga” București) intitulată „Viitorul incert al unei colecții de interes național: Documenta Romaniae Historica”.
Fiind un spațiu viu al culturii scrise, abordările istorice de la această coferință internațională au tras concluzii, au formulat opinii și au ridicat întrebări. Credem că acestea se vor regăsi în volumul conferinței, astfel că „necunoscutul” din istoria României să fie mai bine cunoscut. Și grație profesionalismului și devotamentului tuturor față de adevărul istoric, aceste cercetări să fie de folos pentru prezentul și viitorul țării.
C.Ș. II. Dr. Silviu Sana