"Dimineață pierdută" este un simbol dureros al unei Românii sacrificate timp de un secol pe altarul a două războaie mondiale și al comunismului. Deși aceste spectre sinistre o obsedează pe autoare, ea declanșează sarabanda unei scriituri pitorești, îndrăcită, în stilul oral al lui Céline, reinventând vorbirea populară și lirismul străzii într-o țară unde limba de lemn era coșciugul imaginației. Vica Delcă este un om liber pentru că trăncănește ca personajul lui Céline, Bardamu.
Dar această neobosită cârtitoare cu limba ascuțită știe să îi asculte și pe alții și datorită acestui lucru avem parte de portrete magnifice: Sophie Mironescu Ioaniu, jefuită de comuniști, care se chircește încet-încet în apartamentul ei din București, fiica ei Ivona, o ciudată care cutreieră străzile orașului, ginerele ei Niki, care tot timpul aleargă după curve, sora ei Margot, tracasată de Securitate...
De la un personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de labun câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această pe totdeauna pierdută." - André Clavel, Lire
"Avem de-a face cu un roman polifonic (construit prin întrebuințarea mai multor voci), probabil fără egal în proza română postbelică...
Clocotul intens la vieții există în întreaga carte a Gabrielei Adameșteanu. Un roman construit impecabil, în bogăția limbajului, ca și utilizarea procedeelor narative, integrând simbolurile cu mare rafinament, reușind - mai presus de toate - să însuflețească, cu o forță unică în aceste fragile făpturi de cuvinte un întreg secol de istorie românească.
Dimineață pierdută este o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori români de azi." - Sanda Cordoș
"O dimineață , dar un veac câștigat, se poate spune în legătură cu romanul Gabrielei Adameșteanu și cu titlul lui. El transmite nu numai un puternic sentiment al vieții și, mai ales, al trecerii ei... Personajele se află când într-un plan temporal, când în altul. Îi vedem tineri și bătrâni, copii, adolescenți, adulți. Morții învie și încep să trăiască în fața ochilor noștri o intensă viață, iar despre cei vii aflăm că de fapt au murit. Totul pare firesc în imposibilul spectacol în care ireversibilul devine reversibil, iar ceea ce nu s-a întâmplat încă e știut ca un fapt consumat. De aici emoția neobișnuită, valul de melancolie provocate de lectura cărții Gabrielei Adameșteanu în care percepem nu numai viața, ci și cum trece viața." - Valeriu Cristea
"Dimineață pierdută este unul dintre cele mai bune romane apărute în ultima vreme: bogat, chiar stufos, profund, până în cele mai mici amănunte, modern în construcție și scris cu finețe. Gabriela Adameșteanu stăpânește la fel de bine ambele registre: și pe cel individual, aparent minor, psihologic, modern și burghez, și pe acela colectiv, politic, în care războiul și refugiul sunt privite ca mari catastrofe naționale. Împletirea lor e absolut remarcabilă, firească. Romanul e caleidoscopic, permițând nu doar alternarea planurilor mari cu prim-planurilor, dar și pe a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se descompune și se recompune din aceste cioburi, rotite când mai repede, când mai lent, după necesități." - Nicolae Manolescu, România literară, 1984
"Cu Dimineață pierdută, neavând prilejul să citesc prozele anterioare ale autoarei, m-am aflat deodată în fața unui roman de deplină maturitate care situa pe autoare nu numai printre cei mai mari romancieri contemporani, dar și printre cei mai buni din întreaga noastră literatură. Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate - sunt atât de bine stăpânite, ținute în frâu, justificate, chemate de structura romanului și de cerințele personajelor, încât devin invizibile. Sunt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate. În ciuda perspectivei care se schimbă cu fiecare dintre personajele cărora li se dă cuvântul în deplină libertate, fără cenzură auctorială, caleidoscopul acesta mișcător se adună în final într-o perspectivă atât de unitară încât Dimineață pierdută poate fi citit dintr-o singură respirație, ca un roman tradițional, și numai după accea să îți dai seama prin ce strategii narative a fost obținută curgerea, cât de savant fărâmițat este acest discurs ce ți s-a părut liniar." - Monica Lovinescu, Europa Liberă, 1984
Gabriela Adameșteanu - redactor de carte (18 ani la dicționare enciclopedice, cinci ani la literatură originală); jurnalistă după 1990; redactor-șef (13 ani la revista 22, de patru ani la Bucureștiul Cultural).
Radu Deme